Renaşterea reprezintă epoca de înnoire socială şi culturală, care a avut loc în Europa, la sfârşitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, caracterizată prin redescoperirea interesului pentru cultura şi arta antichitatii clasice.
Renaşterea a avut originea în Italia şi s-a răspândit apoi în întreaga Europa apuseană. În acest timp s-au produs profunde transformări sociale, politice, economice, culturale şi religioase, care au marcat trecerea către societatea modernă. Societatea feudala a Evului Mediu cu structură ierarhică rigidă, dominată de economia agrară şi sub puternica influenţă a Bisericii catolice a început să se destrame. La producerea acestor fenomene, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură şi artiştii, înclinaţi către clasicismul greco-roman, aspirând la eliberarea spirituală de sub dogmele religioase.
Noţiunea de "Renaştere" (în franceză: Renaissance) a început să fie folosită începând din secolul al XIX-lea, apărută mai întâi la istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de istoricul elveţian Jacob Bruckhardt în lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der Renaissance in Italien" ("Cultura Renaşterii în Italia", 1860). El a definit Renaşterea (în italiană: Rinascimento), epoca cuprinsă între pictorii Giotto şi Michelangelo. În acest timp omul recapătă conştiinţa de sine ca individ, după o lungă perioadă de anihilare a personalităţii.
Renaşterea a avut originea în Italia şi s-a răspândit apoi în întreaga Europa apuseană. În acest timp s-au produs profunde transformări sociale, politice, economice, culturale şi religioase, care au marcat trecerea către societatea modernă. Societatea feudala a Evului Mediu cu structură ierarhică rigidă, dominată de economia agrară şi sub puternica influenţă a Bisericii catolice a început să se destrame. La producerea acestor fenomene, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură şi artiştii, înclinaţi către clasicismul greco-roman, aspirând la eliberarea spirituală de sub dogmele religioase.
Noţiunea de "Renaştere" (în franceză: Renaissance) a început să fie folosită începând din secolul al XIX-lea, apărută mai întâi la istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de istoricul elveţian Jacob Bruckhardt în lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der Renaissance in Italien" ("Cultura Renaşterii în Italia", 1860). El a definit Renaşterea (în italiană: Rinascimento), epoca cuprinsă între pictorii Giotto şi Michelangelo. În acest timp omul recapătă conştiinţa de sine ca individ, după o lungă perioadă de anihilare a personalităţii.
Daca in literatura Dante Alighieri, Giovanni Pico de la Mirandola sau Giovanni Boccaccio sunt ilustri reprezentanti, in domeniul muzical se remarca numele unor Palestrina, Claudio Monteverdi ori Gesualdo da Venosa .
Pictura are si ea numerosi reprezentanti printre care sunt de amintit Jan van Eyck, Hieronymus Bosch, Tizian, dar si Leonardo da Vinci, autorul celebrului tablou Mona Lisa, Michelangelo Buonarotti sau Rafael.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu